E simplu, tu o să mă moștenești pe mine, așa i-am spus. Era mai mult decât surprinsă, iritată, iar replica, plină de țâfnă, păi de ce să te moștenesc eu pe tine, eu am părinți,
Subzistența ca expiere, haină nouă care se coase din nimic. Până la urmă, lumea nu trebuia să-i semene, de ce se chinuise oare atâta, poate că nici măcar nu fusese vorba despre lume în toată
Se simțea murdar și avea ochii lipiți. O parte a ferestrei rămăsese neacoperită și acum, lumina strecurată printre jaluzelele verticale îl durea. O lumină perversă, gândi. Îi veni aproape să vomite. Se sculă și porni