Subzistența ca expiere, haină nouă care se coase din nimic. Până la urmă, lumea nu trebuia să-i semene, de ce se chinuise oare atâta, poate că nici măcar nu fusese vorba despre lume în toată
Se simțea murdar și avea ochii lipiți. O parte a ferestrei rămăsese neacoperită și acum, lumina strecurată printre jaluzelele verticale îl durea. O lumină perversă, gândi. Îi veni aproape să vomite. Se sculă și porni
