E zăpușeală. Sabrina stă pe covor, iar pisica, zisă și Pisica, pe fotoliul de lângă bibliotecă. Nu se mai poartă bibliotecile, spune Pisica. Sabrina închide cartea. Și ferestrele, să nu-i audă pe copiii altora cum
Tata nu mă vizitase niciodată. Nu-i plăcea că eram nemăritată, că nu aveam copii și, mai ales, că locuiam singură. Eu treceam, din când în când, pe la el. Îi aduceam bomboane cu lichior. I-am
