Margarete
– Totul a început când am intrat în clădirea teatrului cu mama de mână. Mă ținea strâns și mă trăgea după ea. Eu mă tot opream să mă uit la toate pe acolo. De ce oamenii mari nu stau să se uite la chestii?! Aveam nouă ani și voiam să țin minte tot ce vedeam. Să-i povestesc apoi și lui tati. Nu mai fusesem într-un teatru de oameni mari până atunci. Doar la cel de păpuși, dar ăla e pentru copii mici. Ori eu nu mai eram așa de mică, meritam să văd un teatru adevărat. Dădeam probă pentru un


